Titlul executoriu în executarea silită

Tematică: Executare silită

Titlul executoriu este unul dintre aspectele importante ce trebuie analizate în procedura executării silite, fiind instrumentul care îi permite celui interesat să uzeze de forța coercitivă a statului în această materie. Astfel, Codul de procedură civilă stabilește că sunt titluri executării anumite hotărâri judecătorești, care vor fi detaliate ulterior în cuprinsul acestui articol, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii pot fi puse în executare.

În acest sens, sunt considerate hotărâri executorii, în primul rând, hotărârile date în apel, ca regulă generală, dacă prin lege nu se prevede altfel, precum și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părțile au convenit să exercite direct recursul. Astfel, potrivit art. 459 alin. (2) Cod procedură civilă, o hotărâre care este susceptibilă și de apel și de recurs poate fi atacată, înăuntrul termenului de apel, direct cu recurs, dacă părțile consimt expres, prin înscris autentic sau prin declarație verbală. Recursul poate fi însă exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Mai mult, Codul de procedură civilă stabilește care sunt hotărârile definitive care constituie titluri executorii, astfel:

• hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
• hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
• hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
• hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;
• hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;
• orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Aceste hotărâri enumerate mai sus devin definitive la data expirării termenului în care poate fi exercitat apelul ori recursul sau, după caz, la data pronunțării hotărârii.

Mai mult decât atât, pot fi puse în executare hotărârile arbitrale, chiar dacă sunt atacate cu acțiunea în anulare, precum și alte hotărâri ale organelor cu atribuții jurisdicționale rămase definitive, ca urmare a neatacării lor în fața instanței judecătorești competente.

Pentru a fi pusă în executare una dintre hotărârile judecătorești enumerate mai sus, fie că este vorba despre o încheiere, sentință sau decizie, aceasta trebuie legalizată, fiind necesar ca la instanța care a pronunțat respectiva hotărâre să se depună următoarele documente:

• copie a hotărârii a cărei legalizare se solicită;
• o cerere prin care să se solicite legalizarea hotărârii, adresată președintelui instanței respective;
• dovada achitării taxei de timbru de 5 lei/exemplar.

În schimb, dacă titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească, spre exemplu, avem în vedere un contract care prevede o obligație certă, lichidă și exigibilă, este necesară învestirea acestuia cu formulă executorie. În această situație, trebuie înaintat judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori debitorului, după caz, o cerere formulată în mod corespunzător, o copie certificată pentru conformitate cu originalul de pe înscrisul care face obiectul cererii menționate anterior, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei.

Mai mult, legea procesual civilă stabilește că sunt titluri executorii și pot fi puse în executare silită și:

1. încheierile și procesele-verbale întocmite de executorii judecătorești care, potrivit legii, constituie titluri executorii;
2. înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege;
3. titlurile executorii notariale emise în condițiile prevăzute de lege;
4. titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie.